RealitySucks
moderator
Data inscrierii: 15/Apr/2008
Mesaje: 106
Localitate: the land of the... uhm... i forgot...
|
 Trimis: 20/04/2008 16:11 Titlul subiectului: cu voia dumneavoastra... ceva proza scurta... |
 |
|
Am vrut sa scriu despre emotia indescriptibila a unui rasarit pe care nu l-ai vazut niciodata (dar e indescriptibila, deci nu pot!!) peste care se asterne o perdea prafuita de uitare cusuta de paianjenii fiecarei negatii. Vreau sa cant locurile pe care nu le-am vazut si sa le plang pe cele vazute singur. Si dupa toate, ce mai ramane?
Vreau sa fiu inteles in clipa de acum si un mister total in urmatoarea, o prajitura cu glazura dar mucegaita pe dinauntru din care nu te mai saturi sa mananci. Nu va mai ramane nimic din ea.
Mor zilnic pentru fiecare "NU" si nu mai ramane decat sa clipesc putin la fiecare "te iubesc".
Cand o renuntarea e transformata in obscenitate, cand asceza devine erotica si grija egoism, ce mai ramane? O amintire de soare, probabil, un verde spalacit si viermi melancolici dupa care nu mai ramane nimic.
"to love means to never have to say <<i'm sorry>>"
Asa sa fie?! Oare dragostea te face infailibil? Greu de crezut; ar trebui sa te faca infailibil cel putin in ochii persoanei de langa tine... toti suntem sortiti greselii si absolut toti oamenii fac erori de judecata, e cu atat mai grav cu cat se gasesc greseli si acolo unde nu sunt, atunci ce mai ramane? Un monstruos turn al reprosurilor care isi arunca umbra otravitoare peste fiecare firicel de iarba odata adorat, pana la desertificare.
Am vrut sa scriu despre emotia unui rasarit, dar nu am vazut niciunul plangand. Apoi, am vrut sa scriu despre primul sarut... dar cine il mai tine minte? Au fost atatea prime saruturi... am vrut sa scriu despre emotie, despre dragoste, despre betia simturilor, dar am falangele prea roase de viermi. Am vrut sa scriu despre lucrurile in urma carora ramane ceva, dar ramane vreodata ceva cu adevarat?
Stropi de baloane de sapun, care se usuca pe geamul nesters lasand pete. Vor fi eventual dizolvate de alti stropi sau de picaturile de ploaie care le vor lovi cu sete. Va ramane un geam curat... curat ca lacrima.
Cand se asterne seara peste tot ce am insemnat "noi" vreodata, cand Ea se va plimba cu alesul ei de mana prin acelasi parc, cand el o va chema cum numai eu stiam si cand voi fi pentru totdeauna aruncat in pivnita amintirilor ei... cand nimic legat de mine nu ii va mai face inima sa tresare, ce mai ramane? Nu mai ramane decat sa astepti inevitabilul pentru cate te-ai pregatit tot timpl asta. Ziua aia ploioasa in care ea va venit la tine si iti va zice ca aveti de discutat, fara sa poata sa te priveasca in ochi. Iti va zice ca e gata. Iar tu vei brava in ochii ei, nezicand nimic, sau cel putin asa crede. De fapt nu vei putea zice nimic. Ii e mai bine fara tine, si o stii. Te-ai saturat s-o vrei pentru tine si te-ai gandit sa renunti la egoism tocmai atunci cand nu nu trebuie.
Ce mai ramane cand umbra dezamagirilor cauzate de tine ii vor face pe ceilalti sa nu te mai priveasca in ochi? Ce mai ramane cand persoana care te iubeste ajunge sa se teama de tine? Ce mai ramane cand stii ca trebuie sa renunti si constientizezi ca nu poti sa o faci?
Cred ca iadul trecerii asteia e sa iti dai singur seama de incompetenta ta. Cand ajungi sa te dezamagesti pe tine si sa nu fii in stare sa iti gasesti tie scuze, atunci devine al naibii de grav.
Singur deci, in iad e al dracului de frig, cu toate cazanele de smoala care picuta neagra solutie pe tine. Dupa toate astea, ce mai ramane?
Ramane un... "noapte buna!"
Deci, seară buna!
©2008 ~0realitysucks0
_________________
[url=http://www.signaturebar.com/] [/url]
[url=http://www.signaturebar.com/] [/url] |
|
