povesti...

Mikutza · Membru junior 1 Data inscrierii: 15/Apr/2008 Mesaje: 57

candva cand eram mai mica imi placea sa scriu anumite chesti nu sunt prea grozave dar sa zicem ca asa ma descarcam sper sa va placa

Povestea unui om trist

Cine a inventat sentimetul de tristete de suferinta de ura de durere de ce trebuie sa exsite de ce nu putem sa fim buni sa il ajutam pe cel de langa noi sa fie fericit.
Da soarta mea a fost cruda cu mine din timpul in care m-am nascut parca am fost blestemat sa sufar si sa indur atatea in decursu vietii mele.
Stau acum dupa atatea ani si ma intreb oare a meritat sa lupt atat in zadar cand puteam sa ma arunc de pe un bloc si scapam de toata suferinta asta, nu cred ca i-ar fi pasat cuiva de mine nici nu cred ca ar fi observat cineva absenta mea.
Da nu eu am vrut sa lupt si pana la urma cu ce m-am ales cu mai multa suferinta mai multa dezamagire nu mai suport viata asta, fara prieteni fara persoane care sa fie langa tine sa te sprijine sa te ajute.
Nu mai suport atat singuratate.
Aceste ganduri ii tot circulau in minte iar constiinta nu intarzie sa ii raspunda
Esti singur ca asa ai vrut. Ai avut atatea ocazii sa iti faci prieteni dar nicodata nu i-ai lasat pe oamenii din jurul tau sa te cunoasca.
Tot eu sunt de vina ca am suferit atat, ca sunt singur si asa am fost toata viata tot eu sunt de vina ca nu am avut pe nimeni langa mine sa ma ajute?
Da cine e ? Daca tu i-ai indeparat pe toti de langa tine si nu ai acceptat nicodata susținerea celorlati e vina lor sau a ta .
Da ai dreptate.
Apoi se ridica din pat si se indrepta spre fereastra .
Privi in jos spre strazile agitate ale New Yorkului.
M-as putea arunca crezi ca i-ar pasa cuiva.
Dar in momentul urmator suna telefonul
-Alo da ...?
-Domnul Hank`s ?
-Da cu cine am onoarea.
-Va sunam de la banca la care ati depus CV-ul de maine puteti veni sa incepeti munca ca manager al banci daca doriti?
-Da maine la prima ora voi fi acolo. Zicand acestea puse receptorul la loc in furca
Si tu care vroiai sa te arunci.
Da ai avut si tu dreptate poate sunt unii oameni carora le pasa de mine.
Barbatul zambi pentru prima ora dupa cumplit de mult timp, simtea cum lucrurile incep sa ii mearga mai bine in viata.
A doua zi se destepta dis de dimineata isi puse costumul cel nou si porni in goana pe strazile aglomerate ale New Yorkului .
Ajunse-se in fata banci avea emotii si incerca sa si le ascunda cu greu.
Incercand sa isi pastreze calmul analiza usile masive ale impresionate-i caldiri era nespus de voluminoasa si foarte spatioasa .
Ridica privirea spre ultimul etaj cladirea pare ca se desprinde din cer .
Deschise usa masiva a banci si intra inauntru cu curaj.
Avuse parte de o primire calduroasa, se duse la secretare si ii zise:
-Am venit sa vorbesc cu domnul Alexander . Este in birou?
-Da sunteti domnul Hank`s ?
-Da.
-Intrati pe aici domnul director va asteapta.
Barbatul o lua pe un coridor lung si destul de ingust (am uitat sa precizez era claustrofob) si in cele din urma ajunsese in fata usii biroului directorului bancii. Pasi in birou cu emotii.
Biroul era suficient de mare si se afla la ultimul etaj fata in fata cu cladirea se afla Empire State Bulding .
Omul observa ca din biroul directorului se vedea usor in celata cladire .
-Ia loc te rog.
Ii zise directoru facandu-i semn sa se aseze pe scaunul din fata biroului .
In acel moment in birou pasi o blonda inalta draguta ochii obsidian mari si patrunzatori.Barbatul ramase hipnotizat de miscarile gratioase ale fetei pentru prima data simti cum e sa fii indragostit .
Toata tristetea ura durerea suferinta le uita parca era alt om parca plutea era in culmea fericiri si in acel ocazie un zambet i se afisa pe fata.
-Numele meu e Hank`s.
-Eu sunt fiica directorului ,ii raspunse fata zambindu-i, Ne mai vedem pe aici.
Dupa ce fata parasi biroul baiatului ii trebuira cateva clipe pentru a se trezi din visare fata aceea ii acaparase toata atentie,incerca cu greu sa se concentreze la motivul pentru care se afla acolo dar ii era in zadar căci se indragostise si aceasta dragoste parea imposibila.
Dupa ce ocupase postul ceru permisiunea directorului sa vada etaju si biroul unde v-a lucra si norocul lui face ca se afla la acelas etaj cu fata directorului .
Zile intregi se gandi cum sa o invite in oras cum sa o impresioneze pe aceasta tanara care ii furase inima .
Dar dupa ce isi facu curaj o veste ii franse inima in bucatele mici mici de tot fata era logodita si urma sa se casatoreasca .
La auzul acestor vesti barbatul nu a mai aparut la munca nu a mai iesit din casa s-a izolat de lume si nici pana in ziua de azi nu se stie unde e daca mai traieste sau nu daca si-a refacut viata sau nu daca s-a sinucis sau nu tot ce stim este ca iubirea imposibila i-a distrus viata .
Multi zic ca s-a sinucis,dar absolut nimeni nu stie adevarul.

astept pareri... ;)):d
_________________
Oamenii se cunosc apoi se despart, se
despart pentru ca au facut imprudenta de
a se cunoaste prea mult....

Sunshine · Trimis: 25/04/2008 11:38 Titlul subiectului:

_________________
eu.

LaGrange · Trimis: 26/04/2008 13:26 Titlul subiectului:

Interesanta povestea...si parerea mea ii ca poti sa o dezvolti...ce zici? Faci un experiment?
_________________
Now for wrath, now for ruin and the red dawn!

Mikutza · Membru junior 1 Data inscrierii: 15/Apr/2008 Mesaje: 57

de ce nu :D o sa incerc:)
_________________
Oamenii se cunosc apoi se despart, se
despart pentru ca au facut imprudenta de
a se cunoaste prea mult....

VULPESCU · Trimis: 27/04/2008 22:03 Titlul subiectului:

offff :(....draga mea....nu mai zic nik :|
_________________
Stefan Smile

alx ionutz · Membru junior Data inscrierii: 19/Apr/2008 Mesaje: 23

Frumoasa poveste, trista dar frumoasa.... oricum daca o sa o dezvolti te asteptam sa o postezi ;-)

	Pagina de start a forumului SunshineAndRain.MyForum.ro :: POEZIE SI LITERATURA	Ora este GMT + 2 ore
Pagina 1 din 1